REVOLUȚIA FRANCEZĂ (sec. XVIII)

Încă din perioada medievală, Franța, prin poziția sa pe continent, prin politică și chiar prin demografia sa (număr mare de locuitori) se afirmă ca mare putere europeană și nu numai. Revoluția care izbucnește aici în 1789 rămâne în istorie prin amploarea ei, prin principiile promovate și prin pregătirea ideologică fără precedent. Continuă să citești REVOLUȚIA FRANCEZĂ (sec. XVIII)

Anunțuri

REVOLUȚIA ENGLEZĂ (sec. XVII)

În Anglia există o serie de particularități politice și religioase. Încă din 1215, „Magna Charta Libertatum” consemna drepturile nobilimii și relația sa cu regele. La începutul secolului al XVII-lea, regii Iacov I Stuart (1603-1625) și Carol I (1625-1649) încearcă să introducă absolutismul, dar nu forma clasică întâlnită în Franța sau Spania. De asemenea, dupa 1531 biserica oficială este cea anglicană, a cărui șef este regele. Totuși, o parte a populației Angliei, mai ales Irlanda, rămâne catolică, în vreme ce în Scoția pătrunde calvinismul (puritanismul). În acest context, nonanglicanii sunt persecutați pentru că refuză să recunoască autoritatea regelui ca lider spiritual. Continuă să citești REVOLUȚIA ENGLEZĂ (sec. XVII)